Principalele simptome ale TS sunt ticurile. Simptomele încep de obicei când un copil are vârsta de 5 până la 10 ani. Primele simptome sunt adesea ticuri motorii care apar în zona capului și gâtului. Ticurile sunt de obicei mai grave în perioadele stresante sau incitante. Ele tind să se amelioreze atunci când o persoană este calmă sau concentrată pe o activitate. Tipurile de ticuri și cât de des o persoană are ticuri se schimbă foarte mult în timp. Chiar dacă simptomele ar putea să apară, să dispară și să reapară, aceste afecțiuni sunt considerate cronice. În cele mai multe cazuri, ticurile scad în timpul adolescenței și la începutul vârstei adulte și uneori dispar complet. Cu toate acestea, mulți oameni cu ST au ticuri la vârsta adultă și, în unele cazuri, ticurile se pot agrava în timpul maturității.

Deși mass-media prezintă adesea persoanele cu ST drept oameni care strigă involuntar înjurături (numite coprolalie) sau care repetă în mod constant cuvintele altor persoane (numite ecolalie), aceste simptome sunt rare și nu sunt necesare pentru un diagnostic de ST.

Nu există un test sau o analiză, cum ar fi o analiză de sânge, pentru a diagnostica ST. Profesioniștii din domeniul sănătății se uită la simptomele persoanei pentru a diagnostica ST și alte tulburări de ticuri. Tulburările cu ticuri diferă unele de altele în ceea ce privește tipul de tic prezent (motor sau vocal, sau combinație a ambelor) și cât de mult au durat simptomele. TS poate fi diagnosticat dacă o persoană are atât ticuri motorii, cât și vocale și are simptome de ticuri de cel puțin un an.

Deși nu există un remediu pentru TS, există tratamente disponibile pentru a ajuta la gestionarea ticurilor. Multe persoane cu ST au ticuri care nu le stau afectează viața de zi cu zi și, prin urmare, nu au nevoie de niciun tratament. Cu toate acestea, medicamentele și tratamentele comportamentale sunt disponibile pentru cei cărora ticurile le provoacă durere sau răni, dacă interferează cu școala, munca sau viața socială sau dacă provoacă stres.

Sindromul Tourette apare adesea împreună cu alte afecțiuni. Majoritatea copiilor diagnosticați cu ST au fost, de asemenea, diagnosticați cu cel puțin o tulburare psihică, comportamentală sau de dezvoltare suplimentară, cum ar fi tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD), anxietatea sau tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC). Este important să afli dacă o persoană cu ST are alte afecțiuni și să tratezi aceste afecțiuni în mod corespunzător.

Medicii și oamenii de știință nu cunosc cauza exactă a ST. Cercetările sugerează că este o afecțiune genetică moștenită. Aceasta înseamnă că se transmite de la părinte la copil prin gene.