Tulburarea obsesiv-compulsivă

Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC sau OCD) este o tulburare psihică în care ai gânduri (obsesii) și ritualuri (compulsii) repetitive. Acestea îți afectează viața, dar nu le poți controla sau opri. 

Cauzele tulburării obsesiv-compulsive nu sunt cunoscute. Factori precum genetica, biologia și chimia creierului și mediul înconjurător pot să joace fiecare un rol.

Tulburarea obsesiv-compulsivă începe de obicei în adolescență sau în primii ani din viața de adult. Băieții dezvoltă OCD deseori la vârste mai mici decât fetele. 

Factorii de risc pentru OCD includ:

• Antecedente familiale. Persoanele care au rude de gradul întâi (adică părinți, frați sau copii) cu OCD au un risc mai mare. Mai ales dacă ruda a dezvoltat OCD în copilărie sau adolescență.

• Structura și funcționarea creierului. Studiile imagistice au arătat că persoanele cu OCD au anumite diferențe în anumite părți ale creierului lor. Cercetătorii au nevoie să facă mai multe studii pentru a înțelege mai bine conexiunea dintre aceste diferențe și OCD. 

• Evenimente traumatice în copilărie, precum abuzul. Unele studii au găsit legături între traumele din copilărie și OCD. Este nevoie de mai multe cercetări pentru a înțelege mai bine aceste legături.

• În anumite cazuri copiii pot dezvolta OCD sau simptome de OCD după o infecție streptococică. În acest caz se numește tulburare neuro-psihiatrică pediatrică autoimună asociată infecției cu streptococ (PANDAS). 

Persoanele cu OCD pot avea ca simptome obsesiile, compulsiile sau ambele:

Obsesiile sunt gânduri repetate, nevoi sau imagini mentale care cauzează anxietate. Acestea pot include: 

• Frica de microbi sau de contaminare 

• Frica de a pierde sau de a rătăci un anumit lucru 

• Îngrijorări că ceva rău se poate întâmpla cuiva sau propriei persoane 

• Gânduri nedorite sau interzise despre sex sau religie 

• Gânduri agresive despre sine sau despre ceilalți

• Nevoia de a avea obiectele aliniate exact sau să fie aranjate într-un anume mod foarte precis 

Compulsiile sunt comportamente pe care simți că trebuie să le faci în mod repetitiv pentru a reduce anxietatea sau pentru a opri gândurile obsesive. Cele mai frecvente compulsii includ: 

• Curățarea mâinilor și/sau a obiectelor în mod excesiv 

• Verificarea repetată a lucrurilor precum cuptorul sau ușa 

• Numărarea compulsivă 

• Ordonarea și aranjarea obiectelor într-un anume mod foarte precis 

Unele persoane cu OCD pot avea și sindromul Tourette sau o altă tulburare cu tic. Ticurile sunt mișcări sau sunete bruște pe care persoanele le fac în mod repetat. Persoanele care au ticuri nu își pot determina corpul să nu mai facă aceste lucruri.

Primul pas este să discuți cu medicul despre simptomele pe care le ai. Medicul va face un examen clinic fizic și te va întreba despre istoricul medical. Este nevoie să se asigure astfel că simptomele nu sunt cauzate de o problemă fizică. Dacă pare a fi vorba de o problemă psihologică îți poate recomanda un specialist în sănătate mintală pentru evaluare suplimentară sau tratament. 

Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC sau OCD) poate fi uneori dificil de diagnosticat. Simptomele seamănă cu ale celorlalte tulburări psihice, precum tulburările de anxietate. Este posibil să ai și OCD și o altă tulburare în același timp. 

Nu toată lumea care are obsesii sau compulsii are OCD. Simptomele tale pot fi considerate OCD atunci când:

• Nu-ți poți controla gândurile și comportamentele în ciuda faptului că le identifici drept excesive 

• Petreci cel puțin o oră pe zi având aceste gânduri sau comportamente 

• Nu te simți bine când faci aceste acțiuni chiar dacă pe termen foarte scurt ele îți ameliorează anxietatea cauzată de gânduri. 

• Ai probleme semnificative în viața de zi cu zi din cauza acestor gânduri și comportamente 

Principalele tratamente pentru tulburarea obsesiv-compulsivă sunt psihoterapia cognitiv-comportamentală, medicamentele sau un mix din cele două:

• Psihoterapia cognitiv-comportamentală (CBT) este un tip de psihoterapie care te învață diferite moduri de a gândi, de a te comporta și de a reacționa la obsesii și compulsii. Un anumit tip de psihoterapie cognitiv-comportamentală care poate trata OCD se numește expunere și prevenire a răspunsului (EX/RP). EX/RP implică expunerea treptată la fricile sau obsesiile tale. Înveți astfel moduri sănătoase de a gestiona anxietatea pe care ți-o provoacă acestea.

• Medicamentele pentru OCD include anumite tipuri de antidepresivei. Dacă acestea nu funcționează pentru tine medicul tău îți poate recomanda alte medicamente psihiatrice.