Nu, mulți adulți în vârstă își trăiesc întreaga viață fără a suferi de demență. Îmbătrânirea normală poate include slăbirea mușchilor și a oaselor, rigidizarea arterelor și a vaselor de sânge și unele modificări ale memoriei legate de vârstă, care se pot manifesta prin:

• Pierderea ocazională a cheilor de la mașină

• Incapacitatea temporară de a găsi un cuvânt

• Uitarea numelui unei cunoștințe

• Uitarea celor mai recente evenimente

În mod normal, cunoștințele și experiențele acumulate de-a lungul anilor, amintirile vechi și limbajul rămân intacte.

Deoarece demența este un termen general, simptomele sale pot varia foarte mult de la o persoană la alta. Persoanele cu demență au probleme cu:

• Memoria

• Atenția

• Comunicarea

• Gândirea, capacitatea decizională și rezolvarea problemelor

• Percepția vizuală dincolo de modificările tipice ale vederii legate de vârstă 

Semnele care pot indica demența includ:

• Să te rătăcești într-un cartier familiar

• Utilizarea unor cuvinte neobișnuite pentru a se referi la obiecte familiare

• Uitarea numelui unui membru apropiat al familiei sau al unui prieten

• Uitarea amintirilor vechi

• Incapacitatea de a finaliza sarcini în mod independent

Vârsta: Cel mai puternic factor de risc cunoscut pentru demență este înaintarea în vârstă, majoritatea cazurilor afectează persoanele cu vârsta de 65 ani și mai mult.

Antecedente heredocolaterale (moștenite): Persoanele care au părinți sau frați / surori cu demență sunt mai predispuși să dezvolte demență.

Afecțiunile cardiace: Hipertensiunea arterială, colesterolul ridicat și fumatul cresc riscul de demență dacă nu sunt tratate corespunzător.

Leziuni cerebrale traumatice: Leziunile la nivelul capului pot crește riscul de demență, mai ales dacă sunt grave sau se produc în mod repetat.

Un medic poate efectua teste de atenție, memorie, rezolvarea problemelor și alte abilități cognitive pentru a vedea dacă există motive de îngrijorare. Un examen fizic, analize de sânge și tomografii cerebrale cum ar fi tomografia computerizată sau un IRM pot ajuta la determinarea unei cauze subiacente.

Aceasta este cea mai frecventă cauză de demență, reprezentând 60 până la 80% dintre cazuri. Este cauzată de modificări specifice la nivelul creierului. Simptomul specific este dificultatea de a-ți aminti evenimente recente, cum ar fi o conversație care a avut loc cu minute sau ore în urmă, în timp ce dificultatea de a-ți aminti întâmplări mai îndepărtate apare mai târziu pe parcursul bolii. Alte probleme, cum ar fi dificultatea de a merge sau de a vorbi sau schimbările de personalitate, apar și ele mai târziu. Antecedentele heredocolaterale (moștenite) reprezintă cel mai important factor de risc. Dacă ai o rudă de gradul întâi cu boala Alzheimer ai un risc de a face această boală cu 10 până la 30% mai mare.

Aproximativ 10% dintre cazurile de demență sunt legate de accidente vasculare cerebrale sau alte probleme cu fluxul sanguin către creier. Diabetul zaharat, hipertensiunea arterială și colesterolul ridicat constituie, de asemenea, factori de risc. Simptomele variază în funcție de zona și dimensiunea creierului afectat. Boala progresează treptat, ceea ce înseamnă că simptomele se vor înrăutăți brusc pe măsură ce persoana suferă mai multe accidente vasculare cerebrale sau un accident vascular de avertisment sau un mini-accident vascular cerebral.

În plus față de simptomele tipice, cum ar fi pierderea memoriei, persoanele cu această formă de demență pot avea probleme de mișcare sau de echilibru, cum ar fi rigiditatea sau tremuratul. Multe persoane se confruntă și cu modificări ale vigilenței, inclusiv somnolență diurnă, confuzie sau episoade de privire fixă. De asemenea, pot avea probleme cu somnul noaptea sau halucinații vizuale (pot vedea persoane, obiecte sau forme care nu sunt de fapt acolo).

Acest tip de demență duce cel mai adesea la schimbări de personalitate și comportament din cauza părții creierului pe care o afectează. Este posibil ca persoanele cu această afecțiune să se facă de râs sau să se comporte necorespunzător. De exemplu, o persoană care înainte era prudentă poate face comentarii jignitoare și își poate neglija responsabilitățile la domiciliu sau la locul de muncă. De asemenea, pot exista probleme legate de abilitățile lingvistice, cum ar fi vorbirea sau înțelegerea.

Uneori, mai multe tipuri de demență sunt prezente în creier în același timp, în special la persoanele cu vârste de 80 de ani și mai mult. De exemplu, o persoană poate avea boala Alzheimer și demență vasculară. Nu este întotdeauna evident că o persoană are demență mixtă, deoarece simptomele unui tip de demență pot fi cele mai predominante sau se pot suprapune cu simptomele unui alt tip. Evoluția bolii poate fi mai rapidă decât în cazul unui singur tip de demență.

Persoanele care suferă de demență pot avea o cauză subiacentă reversibilă, cum ar fi efectul secundar al medicamentelor, creșterea presiunii la nivelul creierului, carență de vitamine și dezechilibrul hormonilor tiroidieni. Furnizorii de servicii medicale trebuie să examineze cauzele reversibile la pacienții care prezintă semne îngrijorătoare de demență.