Psihoterapia pentru copii și adolescenți: tipologii

Psihoterapia este o formă de tratament psihiatric care implică conversații și interacțiuni terapeutice între un psihoterapeut și un copil sau o familie. Psihoterapia poate ajuta copiii și familiile să-și înțeleagă și să-și rezolve problemele, să-și modifice comportamentul și să facă schimbări pozitive în viața lor. Există mai multe tipuri de psihoterapie care implică abordări, tehnici și intervenții diferite. Uneori, o combinație de abordări diferite de psihoterapie poate fi de ajutor. În unele cazuri, o combinație de medicamente cu psihoterapie poate fi mai eficientă.

Diferite tipuri de psihoterapie:

Terapia prin acceptare și angajament (ACT) ajută copilul să-și înțeleagă și să-și accepte emoțiile interioare. Terapeuții ACT îi ajută pe copii și adolescenți să folosească o înțelegere mai profundă a conflictelor lor emoționale pentru a-și lua angajamentul că vor avansa într-un mod pozitiv.

Psihoterapia cognitiv-comportamentală (CBT) ajută la îmbunătățirea stării de spirit, a anxietății și a comportamentului copilului prin examinarea tiparelor de gândire confuze sau distorsionate. Psihoterapeuții CBT îi învață pe copii că gândurile provoacă sentimente și dispoziții care le pot influența comportamentul. În timpul CBT, un copil învață să identifice modele de gândire dăunătoare. Psihoterapeutul îl ajută apoi pe copil să înlocuiască acest mod de gândire cu alte gânduri care au ca rezultat sentimente și comportamente mai adecvate. Cercetările arată că CBT poate fi eficientă în tratarea unei varietăți de afecțiuni, inclusiv depresia și anxietatea. Au fost dezvoltate și forme specializate de CBT pentru a ajuta copiii să facă față experiențelor traumatice.

Terapia dialectic-comportamentală (DBT) poate fi utilizată pentru a trata adolescenții mai mari care au sentimente/gânduri suicidare cronice, care se angajează în comportamente auto-vătămatoare intenționate sau au tulburare de personalitate borderline. DBT subliniază asumarea responsabilității pentru problemele proprii și ajută persoana să analizeze modul în care face față conflictelor și emoțiilor negative intense. Aceasta implică adesea o combinație de sesiuni de grup și individuale.

Psihoterapia de familie se concentrează pe a ajuta familia să funcționeze în moduri mai pozitive și mai constructive prin explorarea tiparelor de comunicare și prin oferirea de sprijin și educație. Sesiunile de terapie de familie pot include copilul sau adolescentul împreună cu părinții, frații și bunicii. Psihoterapia de cuplu este un tip specific de terapie de familie care se concentrează pe comunicarea și interacțiunile unui cuplu (de exemplu, părinții care au probleme conjugale).

Psihoterapia de grup este o formă de psihoterapie în care există mai mulți pacienți conduși de unul sau mai mulți psihoterapeuți. Utilizează puterea dinamicii de grup și a interacțiunilor între semeni pentru a crește înțelegerea bolilor psihice și/sau a îmbunătăți abilitățile sociale. Există multe tipuri diferite de terapie de grup (de exemplu, psihodinamică, pentru abilități sociale, pentru abuz de substanțe, multi-familie, sprijin pentru părinți etc.).

Terapia interpersonală (IPT) este un tratament scurt dezvoltat și testat special pentru depresie, dar folosit și pentru a trata o varietate de alte afecțiuni clinice. Psihoterapeuții IPT se concentrează asupra modului în care evenimentele interpersonale afectează starea emoțională a unui individ. Dificultățile individuale sunt încadrate în termeni interpersonali, iar apoi sunt abordate relațiile problematice.

Terapia bazată pe mentalizare (MBT) implică lucrul cu copiii și adolescenții care se luptă cu cine sunt. MBT se concentrează pe a ajuta copiii să devină persoane sănătoase.

Psihoterapia de interacțiune părinte-copii (PCIT) ajută părinții și copiii care se confruntă cu probleme de comportament sau de conectare prin sesiuni de coaching în timp real. Părinții interacționează cu copiii lor, în timp ce terapeuții ghidează familiile către interacțiuni pozitive.

Psihoterapia prin joc implică utilizarea de jucării, blocuri, păpuși, păpuși, desene și jocuri pentru a ajuta copilul să recunoască, să identifice și să verbalizeze sentimentele. Psihoterapeutul observă modul în care copilul folosește materialele de joacă și identifică teme sau tipare pentru a înțelege problemele copilului. Printr-o combinație de dialog și joacă, copilul are ocazia să-și înțeleagă și să-și gestioneze mai bine conflictele, sentimentele și comportamentul.

Psihoterapia psihodinamică pune accent pe înțelegerea problemelor care motivează și influențează comportamentul, gândurile și sentimentele copilului. Poate ajuta la identificarea tiparelor de comportament tipice ale unui copil, a apărărilor și a răspunsurilor la conflictele și luptele interioare. Psihanaliza este o formă specializată, mai intensivă, de psihoterapie psihodinamică, care implică de obicei mai multe ședințe pe săptămână. Psihoterapiile psihodinamice se bazează pe presupunerea că comportamentul și sentimentele unui copil se vor îmbunătăți odată ce conflictele interioare sunt scoase la lumină.

Terapia suportivă oferă copiilor și adolescenților sprijin în viața lor pentru a face față stresului, pentru a identifica comportamentele utile și inutile și pentru a îmbunătăți stima de sine.

Psihoterapia nu este o soluție rapidă sau un răspuns ușor. Este un proces complex și bogat care, în timp, poate reduce simptomele, poate oferi o nouă perspectivă și poate îmbunătăți funcționarea și calitatea vieții unui copil sau adolescent.

Uneori, o combinație de abordări diferite de psihoterapie poate fi de ajutor. În unele cazuri, o combinație de medicamente și psihoterapie poate fi cea mai eficientă.