Tulburările de comportament alimentar sunt afecțiuni psihice grave. Acestea includ probleme severe în legătură cu gândurile despre mâncare și cu comportamentul asociat alimentației. În cazul unei astfel de tulburări este posibil să mănânci excesiv de puțin sau excesiv de mult față de cât ai nevoie. 

Tulburările de comportament alimentar sunt afecțiuni medicale, nu sunt un stil de viață pe care oamenii îl aleg pur și simplu. Ele afectează capacitatea corpului de a absorbi substanțele nutritive în mod corespunzător, iar asta poate duce la probleme de sănătate, probleme cu inima și cu rinichii, iar uneori poate cauza și decesul. Totuși, există tratamente care pot fi de ajutor. 

Cauza exactă a tulburărilor de comportament alimentar nu este cunoscută. Cercetătorii consideră că tulburările de comportament alimentar sunt cauzate de o interacțiune complexă a mai multor factori printre care sunt și factorii genetici, biologici, comportamentali, psihologici și sociali. 

Oricine poate dezvolta o tulburare de comportament alimentar, dar acestea apar mai des la femei. Tulburările de comportament alimentar apar în perioada adolescenței sau în primii ani din viața de adult. Totuși, sunt persoane care dezvoltă astfel de tulburări încă din perioada copilăriei sau mult mai târziu pe parcursul vieții. 

• Ingestia unor cantități neobișnuit de mari de mâncare într-un interval de timp specific, de exemplu în 2 ore 

• Alimentația atunci când a apărut deja senzația de plenitudine sau când nu a apărut deloc foamea 

• Mâncatul într-un ritm foarte rapid în timpul episoadelor compulsive 

• Alimentația până la senzația de rău fizic 

• Mâncatul în izolare sau în secret pentru a evita rușinea 

• Stres și sentimente de vină sau rușine cu privire la alimentație 

• Dietele frecvente și deseori fără a pierde în greutate

Simptomele bulimiei nervoase includ aceleași simptome ca alimentația compulsivă plus tentativa de a evacua mâncare sau de a scăpa de greutatea acumulată prin:

• Comportament purgativ, provocarea vărsăturilor sau utilizarea de laxative și clisme pentru a mări viteza cu care trec alimentele prin corp 

• Exercițiile fizice și activitățile sportive în exces 

• Postul

În timp bulimia nervoasă poate cauza probleme de sănătate precum: 

• Dureri în gât și inflamație cronică 

• Glande salivare inflamate în zona gâtului și a maxilarului 

• Smalț erodat și dinți sensibili, cu carii. Acestea sunt cauzate de expunerea la acidul din stomac în timpul comportamentelor de evacuare. 

• Boală de reflux gastroesofagian (reflux gastric) și alte probleme gastrointestinale 

• Deshidratare severă din cauza comportamentelor de evacuare

• Dezechilibru electrolitic, adică niveluri prea mari sau prea mici de sodiu, calciu, potasiu și alte minerale. Acestea pot conduce la infarct sau atac de cord

• Deficitul alimentar, mâncatul în cantități foarte mici, până la înfometare 

• Exercițiile fizice intensive și excesive 

• Slăbit extrem 

• Frica intensă de îngrășare 

• Imagine corporală distorsionată, auto-percepție ca supraponderal în ciuda greutății periculos de mici 

În timp, anorexia nervoasă poate cauza probleme de sănătate precum:

• Subțierea oaselor (osteopenie sau osteoporoză) 

• Anemie ușoară 

• Slăbirea sau diminuarea mușchilor 

• Păr subțire și unghii fragile 

• Piele uscată sau îngălbenită 

• Pilozitate pe tot corpul 

• Constipație severă 

• Hipotensiune

• Respirație îngreunată și puls redus 

• Senzația permanentă de frig din cauza scăderii temperaturii interne 

• Senzația de leșin, amețeală sau slăbiciune generală 

• Senzația permanentă de oboseală 

• Infertilitate

• Deteriorarea structurii și funcțiilor inimii 

• Leziuni cerebrale 

• Insuficiență în funcționarea mai multor organe 

Anorexia nervoasă poate fi fatală. Unele persoane cu această tulburare mor din cauza complicațiilor cauzate de înfometare, altele din cauza suicidului. Unele persoane cu tulburări de comportament alimentar pot avea și alte tulburări psihice (precum depresia sau anxietatea) sau pot face abuz de substanțe. 

Pentru cu tulburările de comportament alimentar pot fi foarte grave este important să soliciți ajutor dacă tu sau o persoană apropiată considerați că vă confruntați cu o astfel de problemă. Medicul va folosi mai multe instrumente pentru a ajunge la un diagnostic: 

• Istoricul tău medical, care va include și întrebări despre simptome. Este important să răspunzi cu sinceritate la întrebările despre comportamentele legate de alimentație și de activitățile fizice pentru ca medicul să te poată ajuta. 

• Un examen clinic fizic 

• Analize de sânge sau sumar de urină pentru a exclude alte cauze posibile pentru simptome 

• Alte analize pentru a afla dacă ai alte probleme de sănătate cauzate de tulburarea de comportament alimentar. Printre acestea pot fi și evaluarea funcției renale și o electrocardiogramă (EKG sau ECG).

Planurile de tratament pentru tulburările de comportament alimentar sunt personalizate în funcție de nevoile individuale. Cel mai probabil vei avea o echipă medicală care te va ajuta, inclusiv medici, nutriționiști, asistente și psihoterapeuți. Tratamentele pot include:

• Psihoterapie individuală, de grup sau de familie. Psihoterapia individuală poate include abordări cognitiv-comportamentale care te pot ajuta să identifici și să schimbi gândurile negative și dăunătoare. Te ajută și să dobândești abilități de adaptare mai benefice și să-ți schimbi tiparurile comportamentale. 

• Monitorizarea și asistența medicală, inclusiv tratarea complicațiilor cauzate de tulburarea de comportament alimentar 

• Consiliere nutrițională. Doctorii, asistentele și consilierii te vor ajuta să mănânci sănătos pentru a obține și a păstra o greutate sănătoasă. 

• Medicamentele, precum antidepresivele, antipsihoticele sau timo-stabilizatoarele (medicamente cu efect de stabilizare a dispoziției) pot trata unele tulburări de comportament alimentar. Medicamentele pot ameliora simptomele depresiei și ale anxietății care însoțesc deseori tulburările de comportament alimentar. 

Persoanele care au tulburări de comportament alimentar pot avea uneori nevoie de spitalizare sau internare într-un centru de tratament rezidențial, unde pot fi combinate serviciile de tratament cu cele de cazare.