Oricine se poate simți trist sau deprimat uneori, dar aceste sentimente dispar de obicei după puțin timp. Depresia (denumită și tulburare depresivă majoră sau depresie clinică) este diferită. Poate să determine simptome severe care afectează modul în care te simți, cum gândești și cum îți desfășori activitățile zilnice precum dormitul, mâncatul sau munca. Este o boală care poate afecta orice om, indiferent de vârstă, rasă, nivel de venituri, cultură sau educație. Cercetările sugerează că factorii genetici, biologici, de mediu și psihologici au un rol în depresie. 

Depresia poate apărea concomitent cu alte tulburări psihice și cu alte boli precum diabetul, cancerul, bolile de inimă și durerea cronică. Depresia poate să agraveze aceste boli și viceversa. Uneori medicamentele administrate pentru aceste boli pot să aibă efecte secundare ce contribuie la simptomele de depresie. 

Două dintre formele cele mai des întâlnite ale depresiei sunt:

• Tulburarea depresivă majoră care include simptome ce durează cel puțin 2 săptămâni și afectează capacitatea persoanei de a munci, a dormi, a învăța și a mânca. 

• Tulburarea depresivă persistentă (distimie) care include deseori simptome mai puțin severe ale depresiei, dar care durează mult mai mult, de obicei cel puțin 2 ani. 

Alte forme de depresie includ:

• Depresia perinatală care apare atunci când o femeie are o tulburare depresivă majoră în timpul sarcinii sau după naștere (depresie post-partum) 

• Tulburarea afectivă sezonieră care apare și dispare simultan cu anotimpurile, de obicei începând la finalul toamnei și începutul iernii și terminându-se primăvara și vara 

• Depresia cu simptome psihotice care este o formă gravă de depresie în care persoana trăiește simptome psihotice, precum ideile delirante (convingeri false, fixe și deranjante) sau halucinații (aude sau vede lucruri pe care ceilalți oameni nu le văd sau nu le aud)

Persoanele diagnosticate cu tulburare bipolară (cunoscută înainte cu numele tulburare maniaco-depresivă) pot să aibă la rândul lor simptome de depresie. 

Cele mai des întâlnite simptome ale depresiei includ:

Oricine se poate simți trist sau deprimat uneori, dar aceste sentimente dispar de obicei după puțin timp. Depresia (denumită și tulburare depresivă majoră sau depresie clinică) este diferită. Poate să determine simptome severe care afectează modul în care te simți, cum gândești și cum îți desfășori activitățile zilnice precum dormitul, mâncatul sau munca. Este o boală care poate afecta orice om, indiferent de vârstă, rasă, nivel de venituri, cultură sau educație. Cercetările sugerează că factorii genetici, biologici, de mediu și psihologici au un rol în depresie. 

Depresia poate apărea concomitent cu alte tulburări psihice și cu alte boli precum diabetul, cancerul, bolile de inimă și durerea cronică. Depresia poate să agraveze aceste boli și viceversa. Uneori medicamentele administrate pentru aceste boli pot să aibă efecte secundare ce contribuie la simptomele de depresie. 

Două dintre formele cele mai des întâlnite ale depresiei sunt:

• Tulburarea depresivă majoră care include simptome ce durează cel puțin 2 săptămâni și afectează capacitatea persoanei de a munci, a dormi, a învăța și a mânca. 

• Tulburarea depresivă persistentă (distimie) care include deseori simptome mai puțin severe ale depresiei, dar care durează mult mai mult, de obicei cel puțin 2 ani. 

Alte forme de depresie includ:

• Depresia perinatală care apare atunci când o femeie are o tulburare depresivă majoră în timpul sarcinii sau după naștere (depresie post-partum) 

• Tulburarea afectivă sezonieră care apare și dispare simultan cu anotimpurile, de obicei începând la finalul toamnei și începutul iernii și terminându-se primăvara și vara 

• Depresia cu simptome psihotice care este o formă gravă de depresie în care persoana trăiește simptome psihotice, precum ideile delirante (convingeri false, fixe și deranjante) sau halucinații (aude sau vede lucruri pe care ceilalți oameni nu le văd sau nu le aud)

Persoanele diagnosticate cu tulburare bipolară (cunoscută înainte cu numele tulburare maniaco-depresivă) pot să aibă la rândul lor simptome de depresie. 

Cele mai des întâlnite simptome ale depresiei includ:

Pentru a primi un diagnostic de depresie o persoană trebuie să aibă cinci simptome depresive zilnic, pe durata aproape totală a fiecărei zile, cel puțin 2 săptămâni. Unul dintre simptome trebuie să fie dispoziția depresivă sau pierderea interesului sau a plăcerii în legătură cu aproape toate activitățile. Copii și adolescenții pot fi mai degrabă iritabili decât triști. 

Dacă ți se pare că ai putea avea depresie, discută cu medicul tău. Medicii de familie diagnostichează și tratează depresia în cadrul controalelor de rutină și pot recomanda un consult de specialitate în domeniul sănătății mintale, la psiholog sau la psihiatru.

În timpul consultației medicul te poate întreba când au început simptomele, cât durează, de cât timp le ai, cât de des apar și dacă te împiedică să ieși din casă sau să-ți desfășori activitățile obișnuite. Anumite medicamente sau anumite afecțiuni medicale, precum virusurile sau bolile de tiroidă pot determina simptome depresive. Medicul poate să elimine aceste posibilități efectuând un examen clinic fizic, un interviu și analize de laborator. 

Depresia îi poate afecta în mod diferit pe oameni în funcție de vârsta lor. Copiii cu depresie pot fi anxioși, irascibili, pot să spună că sunt bolnavi, să refuze să meargă la școală, să se agațe de un părinte sau să fie îngrijorați că un părinte ar putea să moară. Copiii mai mari și adolescenții cu depresie pot să se implice în conflicte la școală, să fie îmbufnați, să se frustreze ușor, să se simtă neliniștiți sau să aibă o stimă de sine scăzută. Pot să mai aibă și alte tulburări, precum anxietatea sau tulburări de comportament alimentar, tulburarea cu deficit de atenție/hiperactivitate sau tulburări legate de consumul de substanțe. Copiii mai mari și adolescenții pot avea mai des hipersomnie (somnolență excesivă) și hiperfagie (apetit alimentar crescut). 

În adolescență femeile încep să aibă simptome depresive mai des decât bărbații, probabil din cauza ciclului biologic de dezvoltare umană și al factorilor hormonali unici la femei. Adulții tineri care au depresie pot fi iritabili, să se plângă de creșteri în greutate și de hipersomnie și să aibă o viziune negativistă asupra vieții și asupra viitorului. Pot avea deseori și alte tulburări. Adulții de vârstă mijlocie care au depresie pot avea mai multe episoade depresive, libido scăzut, insomnii în mijlocul nopții sau treziri dimineața foarte devreme. Pot indica frecvent și simptome gastrointestinale precum diaree sau constipație.

Adulții mai în vârstă care au depresie trăiesc în mod obișnuit sentimente de tristețe sau doliu sau pot avea alte simptome mai puțin evidente. Pot comunica o lipsă a emoțiilor mai des decât o stare depresivă. Adulții mai în vârstă pot avea și alte afecțiuni medicale sau dureri care pot cauza sau pot contribui la depresie. În cazuri severe pot deveni proeminente probleme cu memoria sau probleme cognitive (numite pseudodemență).

Tratamentul tipic pentru depresie include medicamente, psihoterapie sau ambele. Dacă aceste tratamente nu ameliorează simptomele poate fi o opțiune și terapia prin stimularea electrică cerebrală. În cazurile de depresie mai ușoară tratamentul poate începe doar cu psihoterapie, iar medicamentația să fie adăugată ulterior dacă persoana continuă să aibă simptome. Pentru depresia moderată sau severă mulți specialiști în domeniul sănătății mintale recomandă o combinație între medicație și psihoterapie încă de la începutul tratamentului. 

Alegerea planului potrivit pentru tratament trebuie să fie bazată pe nevoile individuale ale persoanei și pe situația medicală monitorizată de un furnizor de servicii medicale. Este posibil să fie nevoie de mai multe încercări pentru a găsi tratamentul care funcționează cel mai bine pentru tine.

Antidepresivele sunt medicamente utilizate în general pentru a trata depresia. Au nevoie de timp pentru a-și face efectul, de obicei de la 4 la 8 săptămâni, iar simptomele precum tulburările de somn, de apetit sau de concentrare se îmbunătățesc deseori înainte de ameliorarea dispoziției. Este important să dai o șansă medicamentelor înainte de a decide dacă funcționează sau nu pentru tine. Te rugăm să reții: unele persoane, mai ales copiii, adolescenții, adulții tineri, pot avea o frecvență crescută a gândurilor sau comportamentelor de suicid atunci când iau antidepresive, în mod particular în primele săptămâni după începerea tratamentului sau la schimbarea dozei. Toți pacienții care iau antidepresive trebuie să fie monitorizați cu mare atenție mai ales în primele săptămâni de tratament.

Depresia rezistentă la tratament apare atunci când starea unei persoane nu se îmbunătățește după ce a încercat cel puțin două antidepresive. Esketamina este un medicament mai nou aprobat de Agenția Națională a Medicamentului pentru depresia rezistentă la tratament și este disponibil sub formă de dispozitiv de spray nazal eliberat pe bază de prescripție medicală obținută de la un medic, o clinică sau un spital. Acționează de obicei rapid, în mod tipic în câteva ore, ameliorând simptomele de depresie. Persoanele aflate sub acest tratament continuă să ia de obicei și un antidepresiv oral pentru a menține îmbunătățirea simptomelor depresiei. 

O altă opțiune pentru depresia rezistentă la tratament o reprezintă adăugarea diferitelor tipuri de medicamente care pot face un antidepresiv să fie mai eficient, precum medicamentele antipsihotice sau anticonvulsive sau bupropion, un antidepresiv care funcționează diferit de majoritatea celorlalte. 

Medicamentele primite cu rețetă de la medicul tău pentru tratarea depresiei pot avea efecte secundare, dar acestea se pot ameliora cu trecerea timpului. Spune medicilor despre orice efecte secundare pe care le ai. Nu opri administrarea medicamentelor fără ajutorul unui medic. Dacă întrerupi brusc tratamentul medicamentos poți avea simptome de sevraj severe. 

Psihoterapia (numită și “terapie prin vorbire” sau ”talk therapy” în limba engleză) îi învață pe oamenii care au depresie moduri noi de a gândi și de a se comporta având efect în schimbarea obiceiurilor care contribuie la depresie. Majoritatea psihoterapiilor se efectuează împreună cu un profesionist licențiat și atestat în domeniul sănătății mintale, în cadrul unor sesiuni 1 la 1 sau împreună cu alte persoane într-un cadru de grup. Două tipuri de psihoterapii eficiente în tratarea depresiei sunt psihoterapia cognitiv-comportamentală (TCC sau CBT) și psihoterapia interpersonală (IPT). Utilizarea pe o perioadă limitată de timp a unor tipuri mai vechi de psihoterapie, precum cea psihodinamică, poate fi de ajutor pentru unele persoane cu depresie. 

În cadrul psihoterapiei cognitiv-comportamentale persoanele învață să conteste și să schimbe propriile tipare de gândire și de comportament inutile cu scopul de a-și îmbunătăți starea asociată depresiei și anxietății. Progresele recente din domeniul psihoterapiei cognitiv-comportamentale au adăugat acesteia principii de „mindfulness” și au inclus și dezvoltarea unor forme specializate de psihoterapie care țintesc simptome particulare precum insomnia.

Psihoterapia interpersonală (IPT) se concentrează pe evenimente de viață și interpersonale care afectează dispoziția și invers. Scopul IPT este să ajute oamenii să-și îmbunătățească abilitățile de comunicare în cadrul relațiilor lor, să-și construiască rețele de susținere socială și să aibă așteptări realiste pentru a face față situațiilor de criză sau altor probleme care pot contribui sau le pot înrăutăți depresia. 

Terapia prin stimulare cerebrală implică activarea sau inhibarea creierului în mod direct prin unde electrice sau magnetice și poate fi o opțiune pentru unele persoane atunci când alte tratamente ale depresiei nu au avut efect. Cea mai comună formă de terapie prin stimulare cerebrală include terapia electroconvulsivă și stimularea magnetică transcranială repetitivă. Alte terapii de stimulare cerebrală sunt mai noi și în unele cazuri sunt încă în etapa experimentală.

După ce începi tratamentul ar trebui să te simți mai bine treptat. Comportă-te cu blândețe cu propria persoană în această perioadă. Încearcă să faci lucrurile care îți plăceau înainte. Chiar dacă nu ai starea necesară pentru a le relua, aceste activități îți pot îmbunătăți dispoziția. Alte lucruri care pot fi de folos: 

• Încearcă să ai activitate fizică. 30 de minute de plimbare zilnică îți pot îmbunătăți dispoziția. 

• Încearcă să păstrezi aceeași oră de culcare seara și aceeași oră de trezire dimineața. 

• Mănâncă sănătos și la intervale regulate de timp.

• Acționează atât cât poți și pe măsură ce poți. Decide care sunt lucrurile cu adevărat necesare de făcut și care lucruri mai pot aștepta. 

• Încearcă să te conectezi cu alți oameni și să vorbești despre ce simți cu persoanele în care ai încredere. 

• Amână deciziile importante de viață până când te vei simți mai bine. 

• Evită consumul de alcool, de nicotină sau de droguri, inclusiv consumul de medicamente fără rețetă. 

Dacă o persoană cunoscută de tine are depresie îi poți fi de ajutor dacă îi recomanzi un consult la medic sau la un profesionist în domeniul sănătății mintale. Alte opțiuni:

• Oferă asistență, înțelegere, răbdare și încurajări. 

• Propune să ieșiți împreună la plimbări, în oraș și la alte activități. 

• Contribuie la aderența la tratamentul primit, de exemplu amintindu-i persoanei respective să-și ia medicamentele conform rețetei primite. 

• Asigură-te că are transportul asigurat pentru programările la consultații sau la psihoterapie. 

• Reamintește-I că depresia se va ameliora cu trecerea timpului și cu ajutorul tratamentului.