O fobie specifică implică o frică intensă și persistentă față de un anumit obiect sau o situație, care este disproporționat de mare comparativ cu riscul real. Există multe tipuri de fobii și nu este ceva neobișnuit să ai o fobie pentru mai multe obiecte sau situații. Fobiile specifice pot apărea, de asemenea, împreună cu alte tipuri de tulburări de anxietate. Categoriile cele mai frecvente de fobii specifice sunt reprezentate de frici precum: 

• Teama de anumite situații, de exemplu avioane, spații închise sau mersul la școală

• Teama de fenomene sau aspecte ale naturii, cum sunt furtunile sau înălțimile mari 

• Teama de animale sau insecte, de exemplu frica de câini sau de păianjeni 

• Teama de sânge, injecții sau răniri fizice, de exemplu frica de ace, de accidente sau de proceduri medicale 

• Alte temeri precum teama de a se sufoca sau îneca, teama de regurgitare, frica de zgomote puternice sau frica de clovni 

Fiecare fobie specifică este denumită cu un termen dedicat. Exemple de astfel de termeni mai des întâlniți include acrofobia în cazul fricii de înălțimi și claustrofobia în cazul fricii de spații închise. 

Indiferent ce fobie specifică ai este destul de probabil să îți producă reacții de tipul celor enumerate mai jos:

• Un sentiment imediat de frică intensă, anxietate și panică atunci când te expui sau chiar și atunci când doar te gândești la sursa fricii tale 

• Conștientizarea că fricile tale sunt nerezonabile sau exagerate, dar însoțite de sentimentul de neputință în a le controla 

• Anxietate care se înrăutățește pe măsură ce situația sau obiectul se apropie sau ajunge în proximitatea fizică 

• Depunerea tuturor eforturilor posibile pentru a evita obiectul sau situația sau suportarea cu anxietate și frică de intensitate maximă

• Dificultăți de funcționare normală din cauza fricii pe care o ai 

• Reacții fizice și senzații precum transpirațiile, ritmul cardiac crescut, pieptul constrâns sau dificultăți de respirație 

• Greață, amețeli sau leșin în preajma sângelui sau a rănilor 

• La copii pot apărea tantrumuri sau izbucniri de furie, comportament de agățare de părinți, plâns sau refuzul de a se îndepărta de părinți și refuzul de a se apropia de ceea ce le provoacă frica.

O frică nerezonabilă poate fi enervantă – de exemplu să urci mereu scările în loc de lift sau să conduci pe un drum mai lung până la serviciu în loc să folosești autostrada - dar nu este considerată o fobie specifică decât dacă îți perturbă serios viața. Dacă anxietatea afectează negativ funcționarea la locul de muncă, la școală sau în situații sociale, discută cu medicul tău sau cu un specialist în sănătate mintală. Fricile din copilărie, cum ar fi frica de întuneric, de monștri sau de a fi lăsați singuri, sunt destul de comune, iar majoritatea copiilor le depășesc. Dacă copilul tău are o frică persistentă, excesivă, care interferează cu funcționarea zilnică acasă sau la școală, discută cu medicul pediatru. Majoritatea oamenilor pot fi ajutați de o terapie potrivită. Tratamentul tinde să fie mai ușor atunci când fobia este abordată imediat, mai degrabă decât dacă este amânată.

Există destul aspecte necunoscute cu privire la cauzele concrete ale fobiilor specifice. Aceste cauze pot include:

• Experiențele negative. Multe fobii se dezvoltă ca rezultat al unor experiențe negative sau sunt legate de un atac de panică în relație cu un obiect specific sau cu o anumită situație..

• Genetică și mediu. Poate exista o legătură între fobia ta și fobia sau anxietatea părinților – acest lucru se poate întâmpla datorită geneticii sau comportamentului învățat.

• Funcționarea cerebrală. Modificările de funcționare a creierului pot avea un rol în dezvoltarea fobiilor specifice.

Acești factori pot crește riscul de fobii specifice:

• Vârsta. Fobiile specifice apar mai întâi în copilărie, de obicei până la vârsta de 10 ani, dar pot apărea și mai târziu în viață.

• Rudele. Dacă cineva din familie are fobie specifică sau anxietate, sunt șanse mai mari să ai și tu. Acest lucru poate fi o tendință moștenită sau copii pot învăța fobii specifice observând reacțiile fobice ale unui membru al familiei în relație cu un obiect sau o situație.

• Temperamentul. Riscul poate fi mai mare dacă ești o persoană mai sensibilă, mai inhibată sau mai pesimistă decât norma. 

• O experiență negativă. A trece printr-un eveniment negativ cu potențial traumatic și înfricoșător, de exemplu să te blochezi în lift sau să te atace un animal, poate declanșa dezvoltarea unei fobii specifice.

• Veștile despre evenimente negative. Acumularea de vești și detalii despre întâmplări și evenimente negative, precum prăbușiri ale avioanelor, poate conduce la dezvoltarea unei fobii specifice.

Deși fobiile specifice le pot părea celorlalți ceva absurd, ele pot avea efect devastator pentru persoanele care le resimt, cauzând probleme care afectează multe aspecte ale vieții.

• Izolarea socială. Evitarea locurilor și a lucrurilor de care te temi poate conduce la probleme academice, profesionale și relaționale. Copiii cu aceste tulburări sunt expuși riscului de probleme școlare și de singurătate și pot avea probleme cu abilitățile sociale dacă comportamentele lor diferă semnificativ de cele ale semenilor lor.

• Tulburări de dispoziție. Mulți oameni cu fobii specifice au depresie, precum și alte tulburări de anxietate. 

• Abuzul de substanțe. Stresul de a trăi cu o fobie specifică severă poate duce la abuzul de droguri sau alcool. 

• Sinucidere. Unele persoane cu fobii specifice pot fi expuse riscului de sinucidere.

Dacă ai o fobie specifică, ia în considerare obținerea de ajutor psihologic, mai ales dacă ai și copii. Deși genetica joacă probabil un rol în dezvoltarea unor fobii specifice, a asista în mod repetat la reacția fobică a altcuiva poate declanșa o fobie specifică la copii.

Prin confruntarea cu propriile temeri, îți vei învăța copilul abilități excelente de reziliență și îl vei încuraja să facă acțiuni curajoase la fel ca și tine.